Shhh...

Shhh...linişte...îi vei speria...doar ştii că nu e bine să vorbeşti prea tare. Te vor auzi şi vor interpreta greşit...doar tu ştii ce e în sufletul tău. Da, e adevărat...îţi fierbe sângele în vene, dar nu le spune, nu le arăta...doar tu trebuie să ştii acest lucru. Ei...ei nu au voie să-l afle; e micul tău secret. Nu-ţi mai vărsa furia pe alţii, şi mai ales când nu au nici o vină...absolut nici una...
Gândeşte-te la faptul că poate nu eşti singur...chiar dacă poate eşti...gândeşte-te că mâine poate fii mai bine...gândeşte-te că din clipa asta totul va merge perfect, că o rază de lumină caldă va străpunge întunericul luminându-ţi camera...ştiu...nu vrei să-ţi strice perdeaua de catifea neagră, să-ţi distrugă turnul de marmură şi să te expună ochilor vicleni ce te privesc cu atâta poftă...
Şi totuşi ai vrea să ieşi, să-i laşi să te vadă...dar tu vrei să vadă doar o mască de porţelan fin, cu ochii roşii de atâta plâns şi buzele pline de sânge...nu vrei să-ţi vadă sentimentele, bucuriile, durerile, momentele de fericire, suferinţele, iubirea, disperarea, extazul, furia, dorinţele, decăderea........Dar shhhh....nu le spune nimic. Lasă-i să te descopere aşa cum eşti: un mic vulcan gata oricând să erupă...Şi tu să taci în continuare, să îi priveşti, să te privească şi toata ura ta nu o vărsa asupra lor căci ei nu au nici o vină...Şi atunci te-ntrebi: A cui e vina? Dar shhhh...nu spune nimic... 

6 Iunie, 2007 - Craiova

Fauritorul de vise

...te`am intalnit intr`o seara senina pe marginea lacului, mi`ai zambit cu caldura si fara sa scoti macar o soapta mi`ai cuprins mana in a ta...era rece...
...am zburat spre infinit, taind norii cu aripi de otel, iar lumina de gheata a lunii mi`a mangaiat fata...am dansat cu stelele pe simfonia galaxiilor, am gustat din nectarul zeilor, am dormit pe coada unei comete...si mi`am pus o dorinta atunci cand mi`am trecut degetele prin coama ei...sa nu ma parasesti niciodata, sa ramai alaturi de mine, sa`mi invelesti trupul cu praful cosmosului si sa`mi dai sa sorb dulceata intunericului...
...am coborat in abisuri ca sa imbratisez agonia, m`am lasat purtata de valurile repezi ale marilor oceane violet pana ce am simtit arsita soarelui pe pielea mea si m`am trezit pe nisipul de fildes din clepsidra vietii... Am incercat sa opresc timpul, dar m`ai aruncat in prapastia extazului...si mi`am lasat trupul prada miilor de degete de catifea si limbilor de foc...m`ai imbiat cu vin in cupe de clestar si mi`ai promis nemurirea in schimbul unei picaturi de sange...
...am adormit in campul plin de irisi mov, lasand iarba sa`mi doineasca povestea noastra antica, pasarile sa ne fie paznici, sa duca amintirea noastra cat mai departe...m`ai cuprins intr`o stramtoare fara scapare, iti simteam bratele in jurul meu, respiratia parfumata in spatele urechii...iar inima iti batea usor in ritmul susurului raului ce isi frangea luciul peste pietrele colturoase...
...am intins mana in intuneric, dar nu mai erai acolo, te`am strigat, dar nu mi`ai raspuns, am orbecait prin obscur, dar nu am gasit decat ziduri reci, am imbratisat fumul in speranta ca esti pierdut in el, dar s`a risipit intr`o secunda printre degetele mele.......iar visele mele sunt iar negre si pusti, acum ca ai plecat ...FAURITORULE DE VISE... 

6 iulie, 2010, Craiova