Nu stiu, probabil ca acesta va fi cel mai urat articol al meu, cea mai detestabila scriere pe care degetele mele o pot expune, dar asta e, ma voi dezbraca de caracter si imi voi scoate manusile, lasand fiecare idee murdara sa iasa, sa se exprime in forma ei cea mai pura si mai decadenta. Probabil ma veti judeca sau poate nu…
Mi-am tot plimbat mintea si ochii pe internet si am incercat sa inteleg ceva din asa zisa arta contemporana. Iar mintea mea a luat-o razna, cumva dezamagita de ce au putut ochii sa priveasca. S-a umplut spatiul virtual de “artisti”, mai exact “artisti in ale fotografiei”, care mai de care incercand sa isi arate geniul putred ascuns intr-un coltisor al intelectului lor.
ÁRTĂ, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. ◊ Loc. adj. De artă = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din fr. art, lat. ars, -tis. sursa: DEX '98 (1998)
ARTÍST, -Ă, artiști, -ste, s. m. și f. Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoană care dă dovadă de talent în profesiunea pe care o exercită. ◊ (Ieșit din uz) Artist al poporului = titlu de supremă distincție acordat unui artist. – Din fr. artiste, lat. artista. sursa: DEX '09 (2009)
Arta… Arta a avut dintotdeauna menirea sa bucure ochiul, mintea, sa stimuleze imaginatia si fantezia. Artistul, acel geniu creator, parintele artei, a fost mereu cel ce aducea la viata ceea ce altii doar visau. Artistul aduce in planul real visele, dorintele, le umple de culoare, energie si vitalitate. Dar, din pacate, el si-a pierdut statutul, a devenit comercial si de prost gust. Era o vreme cand artistul se respecta si credea in ideologia lui, oricat de nebuneasca ar fi fost ea, o apara cu sufletul si trupul, punand un strop de magie in ea. Acum la orice colt de bloc, prin pagini de socializare, reviste ieftine gasesti cate unul/una ce se autointituleaza artist doar pentru ca si-a cumparat un aparat DSRL si a inchiriat un apartament mucegait, pe care il numeste punct de lucru. Arta fotografica, sublima arta fotografica, ati tavalit-o prin noroiul porcilor cu pseudo-creatiile voastre. Artistul e acela care punand mana pe o coala alba o umple de suflare, de culoare, de vitalitate, prin imagini dinamice, prin cuvinte profunde, artistul e acela ce poate da o forma, ce trezeste in om fantezia, unei simple bucati de lemn sau piatra, artist e acela ce iti incanta simturile cu vocea lui, cu notele muzicale ce ii pornesc din suflet si se extind in mod obscur si magic intr-un instrument, artist e acela ce poate prinde intr-o secunda intr-o fotografie culorile mirifice ale unui apus si apoi te obliga sa le vezi prin ochii lui. Dar voi, care va autointitulati (pseudo)artisti ati luat arta si ati transat-o ca un macelar neglijent, iar maruntaiele le-ati expus mandri, dar dizgratios, ca intr-un abator jegos. Ati pierdut esenta lucrurilor, lucrarile voastre nu arata nici frumusetea, dar nici uratenia ce se poate exprima, pur si simplu sunt insipide, incolore, inodore. Nu starnesc nimic, nu au nimic ce sa trezeasca dorinta in privitor, caci miracolul artei l-ati masacrat cand ati incercat sa deveniti comerciali. Nu faceti decat sa incercati sa prindeti aprecieri virtuale, cochetand continuu cu fotografii alb-negru, folosind modele adunate te miri de pe unde pentru portrete, iar in disperarea voastra nu le vedeti trasaturile dizgratioase, nu vedeti ca ati ales femei cu trasaturi ce aduc mai mult a travestiti si barbati efeminati, astfel ca pana si cele mai proaste selfie-uri ale mele arata mai bine decat “arta” voastra. Intr-o disperare continua de a aduna sute de aprecieri de la cativa barbati tristi si fara personalitate, expuneti ceva ce se vor nuduri, cu modele cu sani cazuti, fara pic de fermitate, cu corpuri mutilate de anorexie, iar singurul lucru ce il trezeste intr-un om de calitate este dispretul, dar si compatimirea, compatimirea pentru voi. Va este rusine cu munca voastra, asa ca atunci cand o publicati aruncati neglijent niste puncte sau “x”-uri negre facute in Paint peste sanii modelelor pentru a le acoperi sfarcurile, de frica sa nu fiti acuzati de expunere indecenta. Si, sincer, “operele” voastre nu fac decat sa imi zgarie retina pana la ultimul strat celular. Dar, din pacate, cu asta nu faceti decat sa masacati in cel mai murdar mod nudurile, ce atunci cand sunt realizate cu maiestrie nu fac decat sa arate sublimul uman, indiferent cat de urat este modelul, dar pentru asta ai nevoie de decor si mai ales de creier, nu de un fundal negru sau o camera amenajata ieftin. Pana si decadentei ii este rusine cu si de voi. Ceea ce nu intelegeti voi, (pseudo)artistii, este ca arta cere sacrificii, de toate felurile, de timp, de bani, de suflet. Dar nu aveti cum sa intelegeti, caci voi nu faceti asta pentru arta, pentru a lasa o amprenta in societate, voi o faceti pentru bani, pentru faima, pentru dorinta de atentie a unei clase inculte, ce se bucura de kitsch-uri, caci ei sunt multi si va hranesc vanitatea ieftina ce va creste in suflet. Artist nu esti atunci cand ai o hartie pe care iti este insemnat acest titlu, urmat de o stampila, artist nu esti nici atunci cand te autointitulezi, ca sa pari mai altfel, ca sa pari diferit. Artist esti atunci cand cineva cu coloana vertebrala si cu un bagaj minim de cunostinte iti recunoaste geniul, iti recunoaste contributia pentru societate, abia atunci esti complet. Artist este profesorul ce sculpteaza in mintiile crude ale copiilor si le deschide drumuri infinite catre evolutie, artist este chirurgul ce cu mainile sale corecteaza acolo unde natura a gresit, din cap pana in picioare, dar nu voi, dragilor (pseudo)artisiti. Nu, voi nu sunteti decat niste persoane ce nu au reusit sa faca mai mult in viata si v-ati limitat la joaca de-a geniul, doar doar o sa adunati o gloata vulgara la usa voastra, fara a va da insa seama cat de banali si penibil sunteti.
Imi cer scuze, draga cititorule, ca te-am facut sa pierzi vremea cu astfel de ineptii, ma poti judeca, ma poti contrazice. Abia astept! Si nu, nici prin cap nu-mi trece sa ma numesc artist, caci sunt departe de a fi unul… Sunt doar un simplu individ, care din pacate, inca mai vede si mai gandeste…
In incheiere, pot spune ca am intalnit si artisti adevarati, dar ei insesi se numeau “fotografi amatori” sau mai simplu “pasionati in ale fotografiei”, insa pasiunea si vitalitatea lor era emanata de fiecare pixel al imaginii, de fiecare vibratie a culorilor sau tonurilor de gri.
