duminică, 18 mai 2014

Barbatul ideal

"Barbatul ideal"...ma pufneste rasul doar cand ma gandesc la aceasta compozitie de cuvinte. "Ideal"...un adjectiv ce are puterea ca doar prin 5 litere sa defineasca ceva de neatins, ceva imaginar pentru fiecare dintre noi, ceva feeric.
"Barbatul ideal" este, pentru fiecare dintre noi, un fel de print, rupt dintr`un basm al copilariei, de mult uitat, un print menit sa umple golul din inima fiecaruia, creat spre a reintregi androginul.  La fel ca si "Femeia ideala", acesta nu este decat un prototip, caruia mintea noastra fugara ii atribuie anumite calitati, de cele mai multe ori acestea fiind mai presus de aspectul fizic. Dar ca orice lucru care are calitati, are si defecte... :P
Cu toate visam la un barbat puternic, dar in acelasi timp sensibil, copilaros, dar si matur, stabil, dar si imprevizibil. 
Probabil, nu o data fiecare dintre noi si`a asternut pe papirusul gandurilor cateva idei, imagini, dorinte. Un barbat care sa te faca sa te simti libera, sa il privesti in ochi minute in sir si sa nu intelegi cum au trecut minutele, care sa te puna sa iti imbraci cea mai buna rochie de seara doar pentru o cina in doi si un dans in sufragerie, care sa te trezeasca cu mangaierea unu trandafir, sa iti aduca o floare atunci cand te astepti mai putin, sa te stranga in brate cu caldura atunci cand esti suparata pe el, sa te sune in mijlocul zilei doar pentru ati pune melodia preferata si apoi sa inchida, sa va plimbati prin ploaie si sa radeti ca niste copii de cum iti sta parul ud si ravasit de vant, sa se cuibareasca in bratele tale ca un copil intr`o noapte cu furtuna, sa te sune in toiul noptii doar pentru ca a uitat sa iti spuna "Noapte buna", sa te lase sa fii copil din nou langa el, sa fii ceea ce esti fara sa`ti impuna limite, sa creeze impeuna cu tine o lume de poveste intr`o seara de iarna in fata unui semineu, sa isi lipeasca buzele de ale tale minute in sir... sa te inteleaga doar din priviri...
...si cand sirul ideilor se termina rulezi papirusul la loc si il ascunzi bine intr`un colt intunecos, pentru a uita de el o vreme, caci locul lui e intr`o lume cu zane si printi...adica in imaginatia ta...

28 februarie, 2011, Craiova

sâmbătă, 17 mai 2014

Probleme rasiale

Acest text nu imi apartine, dar mesajul pe care il transmite mi-a placut foarte mult.

"O tânără înfumurată striga în avion cu o voce piţigăiată:
- Vreau să mă mutați de pe acest loc!
Însoţitoarea de bord o întrebă zâmbind:
- De ce doamnă? Care este problema?
- Nu vezi că m-ați așezat lângă un negru? Crezi că pot suporta asta, tot zborul?
Uuupss! Problemă rasială, îşi spune însoţitoarea de bord în mintea sa. Aruncă o privire către ceilalți pasageri și vede că toate privirile sunt ațintite asupra ei. Toți așteaptă răspunsul său. Se uită la bărbătul de culoare de lângă înfumurată și-l vede cum se uită șocat la dânsa, fără să îndrăznească să spună ceva. Hainele îngrijite și privirea inteligentă trădează un intelectual ce pare a merge la o conferință.
- Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspunde femeii, zâmbind. Se duce până în spatele avionului. Este aşa cum a bănuit. La “economic” toate locurile sunt ocupate. Știa asta, dar trebuia să se convinga.
Simte în ceafă privirile a zeci de oameni.
Toți sunt curioși să vadă cum se va dezamorsa situația aceasta tensionată. Ajunge din nou la femeia cu voce stridentă:
- Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin.
Şi face o pauză, în care o priveste și o vede cum stă gata să explodeze de revoltă și de scârbă apoi continuă:
- Singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.
Dintr-odată, o vede cum ia o față victorioasă și întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate. Toți pasagerii privesc supărați. Toți se așteptau de la însotiţoarea de bord să o puna la punct, pe această femeie.
Ajunge la căpitan și-l întreabă dacă poate muta o persoană de la “economic”, la “business”, din motive rasiale. Căpitanul îi spune să procedeze cum cred ea de cuviință, ca să rezolve situația.
Cuvintele lui “am încredere în tine, știu că te vei descurca minunat” i-au adus un zâmbet pe buze. Deja se simtea mai bine și acum putea gestiona orice situație dificilă. Cu acordul căpitanului, se întorce la femeia isterică. Zâmbind din toata inima, stuardeza, spune:
- Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă. Un murmur de nemulțumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea. A lăsat murmurul să se stingă și, exact când femeia începea să-și strângă lucrurile, stuardeza a continuat:
- Domnule, aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută!"
Sursa: http://romaniainternational.com/bancuri/o-tanara-infumurata/

sâmbătă, 3 mai 2014

Iubire sau ură imposibilă

I. E noapte…o noapte grea şi neagră
Iar luna îi priveşte tristă…
Un înger, un demon…o pană…
Iar râul a tăcut, acuma stă.

II. Îngerul pe demon îl priveşte,
Mâna îi tremură pe sabie…
Şi sângele său el îl doreşte…
Iar sufletul să-l trimită pe-o corabie.

III. Mii de degete de catifea albă
Se plimbă uşor pe al său trup,
Iar respiraţia devine din ce în ce mai slabă,
Şi-n jurul lor crengile se rup.

IV. Luna priveşte din nou tristă,
Iar ochiul său începe a plânge…
Lacrima sa porneşte într-o lume vastă…
Şi tot neantul începe a se frânge.

V. Râul încă tace liniştit în albia sa
Căutând pacea lui ce-a veche
Şi-ncepe a se tulbura şi pământul a-l tasa
Lăsând în urmă o poveste străveche…

VI. Iar îngerul din nou îl priveşte…
Şi demonul râde subit şi rece…
Sabia se ridică-n aer, furia creşte…
Iar tăişul uşor prin aer trece.

VII. Şi toată savoarea vieţii sângerii
Începe a curge lin la vale
Şi trupul capul începe a-l dori…
Dar e târziu…totul e pe-o altă cale.

VIII. Vântul şuieră prin frunze furios
Şi râuri de sânge încep a curge…
Un râu de sânge negru ce fluieră duios,
Iar moartea din nou viaţa o suge.

IX. Îngerul îşi plânge dragostea în tihnă
Iubirea ce-a pierdut-o din orgoliu,
Dorind să fie iarăşi în lumină
Să scape pe veci de-ntregul doliu.

X. Acum e singur…se apleacă să-i ia capul
Şi buzele vinete să le sărute…
Dar se gândeşte că acesta-i faptul
Şi-şi plânge toate sentimentele căzute.

2007, Craiova